Ar trebui să sancționăm un chatbot pentru acțiunile pe care le execută, asemănătoare cu cele umane? New York Times a dat în judecată OpenAI și Microsoft.
La baza acestui conflict se află încălcarea drepturilor de autor de către inteligența artificială, punând în lumină disputa între inovație și proprietate intelectuală și solicitând o reevaluare a cadrului legal.
Provocările etice legate de AI
Creșterea atenției individuale în materie de spam subliniază granița subțire dintre eficacitate și abuzul etic. Fundamentul este consimțământul, esențial în diferențierea dintre inovație și violarea spațiului digital. New York Times, alături de alți creatori și autori, a dat în judecată OpenAI și Microsoft, acuzându-i că au antrenat ChatGPT folosind conținut protejat de drepturi de autor fără autorizație sau compensație. Aceste cazuri juridice aduc în discuție dacă este just să penalizăm un chatbot pentru prelucrarea informațiilor într-un mod superior eficienței umane.
Personal, nu suntem experți în drept, însă pare evident că răspunsul este afirmativ, dat fiind că eficiența și capacitatea supraumană conduc adesea la abuzuri în privința drepturilor de autor și alte probleme similare. De exemplu, în marketing, există numeroase cazuri ilustrative.
Discutând despre dilemele etice ale AI, imaginează-ți un șir de piese de domino căzând în forma simbolului drepturilor de autor, o metaforă a abuzurilor în domeniul AI. Trimiterea de e-mailuri nesolicitate versus spam-ul reprezintă o distincție între o comunicare directă, legală la nivel global, și practica de a trimite mesaje în masă, considerată spam și interzisă în multe țări. Deși legislația SUA din 2003, CAN-SPAM, este permisivă, practica spam-ului este combatută prin filtre și raportări active ale consumatorilor.
Capacitatea de supraveghere și spionaj
În era AI generative, utilizarea acesteia pentru crearea de e-mailuri nesolicitate este, de fapt, o formă de spam, datorită amplificării semnificative a volumului acestor mesaje. Comparativ, apelurile telefonice nesolicitate versus robocalls-ul spam ilustrează o problemă similară în comunicarea vocală, cu legislație specifică menită să protejeze consumatorii de astfel de abuzuri.
Pe lângă marketing, supravegherea individuală în comparație cu spionajul în masă evidențiază diferența între monitorizarea punctuală, acceptată social, și supravegherea extinsă, adesea respinsă de public. Tehnologia AI generează noi provocări în acest context, amplificând capacitatea de supraveghere și spionaj.
Importanța consimțământului devine crucială în abordarea problemelor etice legate de AI, diferite practici fiind acceptabile doar cu permisiunea explicită a celor implicați. Litigiile împotriva OpenAI subliniază nevoia de transparență și respectarea drepturilor de autor în dezvoltarea AI.
În contrast, rețelele sociale (de exemplu, Facebook, X), motoarele de căutare (de exemplu, Google, Microsoft) și alți jucători la care te-ai aștepta să fie un control asupra AI generativă, toate au alianțe cu furnizori de AI generativă sau operează propriul AI generativ. platforme. De exemplu, actualizarea recentă a „conținutului util” de la Google , care a eliminat cerința ca conținutul să fie scris de oameni, a determinat unii editori să înregistreze scăderi de trafic de până la 70 % .
În concluzie, diferențierea între efortul uman și cel al mașinilor, precum și necesitatea unui cadru legal adaptat noilor tehnologii, sunt esențiale în navigarea complexităților legate de drepturile de autor în era inteligenței artificiale generative. Încălcările repetate ale drepturilor de autor și provocările etice impun o reevaluare profundă a modului în care inovația și respectarea proprietății intelectuale pot coexista armonios.